Primăria Capitalei sau agenție de PR personal?
Într-un oraș care se zbate între frigul iernii și haosul cotidian, Nicușor Dan pare să fi transformat Primăria Capitalei într-un bastion al autopromovării. Campania sa agresivă pentru Cotroceni, începută încă de la începutul anului, este alimentată de o armată de oameni și, mai ales, de sume colosale de bani publici. În loc să fie un spațiu al soluțiilor pentru cetățeni, Primăria devine un instrument de lustruire a imaginii personale.
O armată de PR pe banii bucureștenilor
65 de oameni, împărțiți în trei direcții, lucrează neobosit pentru a construi imaginea primarului general. Aceștia nu doar că analizează social media, dar sunt coordonați de nu mai puțin de șapte șefi. În 2023, Nicușor Dan a încercat să extindă această echipă la 74 de persoane, însă planul său a fost blocat. Totuși, resursele alocate rămân impresionante, iar rezultatele sunt vizibile mai degrabă în campania sa electorală decât în soluții pentru București.
15.000 de euro pe lună pentru TikTok
Într-un oraș unde problemele de infrastructură și căldură sunt omniprezente, edilul general alocă lunar 15.000 de euro pentru promovare pe TikTok. Această sumă, desprinsă parcă dintr-un scenariu absurd, este destinată influențării voturilor, în timp ce cetățenii se confruntă cu frigul și dezordinea. În mod ironic, în ciuda acestei armate de PR, primarii de sector se plâng că nu pot comunica cu Nicușor Dan.
Bucureștiul în derivă
În timp ce orașul se scufundă în haos, primarul general este mai preocupat de campania sa prezidențială decât de problemele reale ale Capitalei. Bucureștiul rămâne vraiște, iar cetățenii îndură frigul, în timp ce edilul este absent, dedicându-se unei lupte politice care pare să ignore complet nevoile celor care l-au ales.
O întrebare care rămâne suspendată
În mijlocul acestor dezvăluiri, rămâne o întrebare: cât de mult poate fi sacrificat interesul public pe altarul ambițiilor personale? Într-un oraș care are nevoie disperată de soluții, resursele sunt canalizate spre construirea unei imagini, lăsând cetățenii să se întrebe dacă mai există cineva care să le asculte cu adevărat vocea.
