Guvernul oferă 2.000 de lei pentru nou-născuți: o rază de speranță sau o picătură într-un ocean?
Într-o țară unde vulnerabilitatea socială își întinde umbrele peste mii de familii, o inițiativă guvernamentală promite să aducă un strop de alinare. Tichetele sociale, în valoare de 2.000 de lei, vor fi acordate mamelor cu nou-născuți, într-o încercare de a sprijini cele mai fragile categorii sociale. Programul „Incluziune și Demnitate Socială” devine astfel un simbol al speranței, dar și al întrebărilor fără răspuns.
Aceste vouchere, finanțate până în 2027, sunt menite să susțină mamele aflate în situații de risc, victime ale violenței domestice sau ale calamităților, dar și pe cele care nu dețin acte de identitate sau sunt minore. Cu toate acestea, în spatele cifrelor și al promisiunilor, se ascunde o realitate mult mai complexă, în care nevoile depășesc cu mult resursele oferite.
Un buget de 120 de milioane de euro: suficient pentru a schimba destine?
Cu un buget total de 120 de milioane de euro, programul pare să fie o inițiativă ambițioasă. Totuși, când privim mai atent, suma devine o picătură într-un ocean de nevoi. Fiecare mamă eligibilă va primi această sumă într-o tranșă unică, pe o perioadă de patru ani. Dar ce se întâmplă după aceea? Ce se întâmplă cu acele mame care nu se încadrează în criteriile stabilite?
Într-o societate în care inegalitățile sociale sunt adânc înrădăcinate, aceste măsuri par mai degrabă un pansament temporar decât o soluție pe termen lung. Este suficient să oferim o sumă unică pentru a combate sărăcia și vulnerabilitatea? Sau este nevoie de o schimbare sistemică, care să abordeze cauzele profunde ale acestor probleme?
Categorii vulnerabile: umbrele uitate ale societății
Lista beneficiarilor include mame care primesc venit minim garantat, familii care beneficiază de alocații pentru susținerea familiei, victime ale violenței domestice și mame minore. Aceste categorii reprezintă doar vârful aisbergului. În spatele lor, se află mii de alte povești, la fel de dramatice, dar care nu se încadrează în criteriile rigide ale programului.
Ce se întâmplă cu acele mame care, deși nu sunt oficial recunoscute ca fiind în situații de risc, se confruntă cu dificultăți insurmontabile? Ce se întâmplă cu acei copii care cresc în medii ostile, fără acces la educație sau sănătate? Aceste întrebări rămân, deocamdată, fără răspuns.
Un pas înainte sau o iluzie a progresului?
Deși inițiativa este lăudabilă, ea ridică și semne de întrebare. Este aceasta o soluție reală sau doar o măsură temporară, menită să câștige capital politic? Într-o țară în care inegalitățile sociale continuă să crească, astfel de programe pot fi percepute ca fiind mai degrabă simbolice decât transformative.
În final, rămâne de văzut dacă aceste tichete sociale vor reuși să aducă o schimbare reală în viețile mamelor și copiilor din România sau dacă vor deveni doar o altă promisiune uitată în arhivele guvernamentale. Într-o lume în care speranța este adesea singura resursă a celor vulnerabili, fiecare gest contează. Dar este acest gest suficient?
