Teatrul Politic: Măști și Deziluzii în Arena Puterii
Într-un spectacol repetitiv, unde scenariul pare scris de mâini nevăzute, actorii politici își joacă rolurile cu o dexteritate ce frizează grotescul. Marcel Ciolacu, într-o încercare disperată de a-și asigura un loc în lumina reflectoarelor, a anunțat cu patos demisia, un gest teatral menit să zguduie fundațiile puterii. Dar, precum un actor într-o piesă de teatru prost regizată, a fost rapid contrazis de răspunsul tăios al lui Klaus Iohannis, care, din înaltul său tron de la Cotroceni, i-a arătat că scenariul nu se schimbă la comanda unui simplu interpret.
Consultări Fără Substanță: O Farsă Politică
În decorul palid al Palatului Victoria, consultările anunțate de Ciolacu s-au transformat într-un balet absurd. Figuri politice precum Elena Lasconi și George Simion au pășit pe scenă, dar lumina reflectoarelor nu a reușit să ascundă lipsa de substanță a dialogului. A fost o încercare de a parfuma o situație insuportabil de plictisitoare, un spectacol fără miză, unde promisiunile sunt la fel de efemere ca și aplauzele la finalul unei piese prost jucate.
Strategii Expirate și Sfaturi Nefolositoare
În culisele acestui teatru al absurdului, sfaturile lui Viorel Hrebenciuc, supranumit „Guzganul rozaliu”, răsună ca ecouri ale unei ere demult apuse. Strategiile lui, deși învechite, continuă să fie aplicate într-un joc politic ce pare să ignore realitățile unei lumi în schimbare. Ciolacu, sfătuit de aceste relicve ale trecutului, se zbate într-o luptă pierdută din start, un război al ambițiilor personale în care finalul este deja scris.
Un Premier în Slujba Umbrelor
Marcel Ciolacu, etichetat drept „Premier în slujba lui Iohannis”, pare să danseze după o muzică pe care nu o alege el. În acest joc de umbre, autonomia lui politică este mai mult un mit decât o realitate. Scena politică românească devine astfel un teren minat, unde fiecare pas poate însemna fie un avans, fie o retragere umilitoare.
Epilogul unei Confruntări Anunțate
În timp ce cortina se pregătește să cadă peste acest act tumultuos, Marcel Ciolacu își va mesteca înfrângerea, amară precum un covrig vechi și uscat. Scenele de astăzi, pline de promisiuni și trădări, vor deveni curând doar o amintire, o notă de subsol în cronica unei lupte pentru putere. Dar, înainte de a părăsi scena, el își va mai juca o dată rolul, acela de purtător de noroc într-un joc unde norocul nu își mai are locul.
Sursa: Realitatea.net
