Teatrul Absurdului în Justiția Românească: Spectacolul Generalilor și Dansul Echivoc al Dreptății
Într-o scenă ce pare desprinsă dintr-o piesă de teatru absurd, cortina se ridică astăzi la Curtea de Apel București, unde protagoniștii – Florian Coldea, Dumitru Dumbravă, Doru Trăilă și un personaj surpriză, Daniel Moldoveanu – își joacă rolurile într-un act crucial al dramei judiciare. Acești patru inculpați, figuri centrale în așa-numitul „Stat Paralel”, își continuă lupta pentru a scăpa de măsura preventivă a controlului judiciar, o luptă ce pare să se eternizeze în fața magistraților.
Într-un decor încărcat de tensiuni și suspiciuni, Florian Coldea, fost ofițer cu peste două decenii de experiență, se prezintă ca un maestru al disimulării și al strategiilor de evitare a capcanelor legale. Declarațiile sale în instanță, unde respinge acuzațiile ca fiind produsul unei „false dreptăți”, sunt un amestec de negare și autoapărare, pictând un tablou al unui sistem judiciar în care adevărul este adesea o marfă negociabilă.
Pe de altă parte, Daniel Moldoveanu, fost consilier pe probleme de securitate națională, apare în acest scenariu ca un personaj secundar, dar cu un rol neașteptat de influent, sugerând că mrejele puterii se întind mult dincolo de ceea ce ochiul public poate percepe. Medierea tentată prin intermediul unui mesager trimis la denunțătorul principal, Cătălin Hideg, adaugă un strat suplimentar de mister și conspirație în această poveste.
În timp ce acești generali ai justiției își joacă rolurile, publicul, adică cetățenii, asistă neputincioși la un spectacol în care finalul pare mereu amânat. Se zvonește că până la finalul anului, unul dintre dosare ar putea fi trimis în instanță, dar în acest teatru al absurdului, certitudinile sunt rare și întotdeauna temporare.
În concluzie, scena judiciară românească rămâne un teren pe care dreptatea se joacă după reguli neclare, unde adevărul este adesea ascuns sub veșminte de legalitate îndoielnică, iar personajele principale continuă să danseze într-un ritm care sfidează adesea ritmul dreptății.
