Umbrele Justiției: Destine Frânte și Averi Confiscate
Într-un labirint al dreptății, unde ecourile sentințelor răsună adesea prea târziu, povestea lui Dan Voiculescu și a altor inculpați din dosarul Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) se desfășoară ca un roman tragic. Fondatorul trustului Intact, Voiculescu a fost condamnat la o decenie de închisoare pentru o privatizare considerată frauduloasă, cu un prejudiciu estimat la 60 de milioane de euro. Însă, dincolo de cifrele astrale și de zidurile închisorii, există vieți marcate ireversibil și drepturi ce par să se evapore în ceața sistemului.
Printre aceste vieți, se numără și cea a profesorului Gheorghe Mencinicopschi, cunoscut afectuos ca „Doctor Menci”. Condamnat și el în același dosar, Mencinicopschi a decedat după ani de suferință, accentuați de condițiile detenției. Ultimii ani din viața sa au fost umbriți de boală și de lupta pentru dreptate, cu apeluri repetate pentru eliberare pe motive de sănătate, apeluri ce au fost, întristător, respinse. A murit dependent de un aparat de oxigen, simbol al luptei sale pentru respirație într-un sistem care adesea pare să sufle viața din cei pe care îi încarcerează.
Voiculescu, deși a fost eliberat după mai puțin de trei ani datorită vârstei, rămâne o figură polarizantă. Statul a reușit să recupereze o parte din sumele imense pierdute, confiscând imobile și terenuri. Totuși, întrebarea despre echitatea și eficiența justiției rămâne deschisă, având în vedere că multe din pedepsele complementare au adus prejudicii colaterale semnificative inculpaților și familiilor lor.
În acest teatru al justiției, unde cortina cade greu și adesea prea târziu, rămânem cu gândul la cei care nu mai sunt și la familiile lor, care încă resimt greutatea unui sistem copleșitor. Sentințele pot fi pronunțate și pedepsele executate, dar ecourile lor răsună mult după ce ultimul cuvânt a fost spus.
