„Pușculița” baronului roșu din Vâlcea: o poveste de 150 de milioane pe an
Într-un colț ascuns al județului Vâlcea, o afacere de proporții colosale își țese firele într-un labirint de tăcere și mister. Lucian Rădulescu, fratele influentului Constantin Rădulescu, președintele Consiliului Județean Vâlcea, controlează o companie de stat care generează anual 150 de milioane de lei. O sumă fabuloasă, dar învăluită în umbrele lipsei de transparență.
Firma de stat, Societatea de Tratament Balnear și Recuperare a Capacității de Muncă (TBRCM), este un adevărat colos al industriei balneare, gestionând 13 hoteluri răspândite în toată țara. Cu o capacitate de 3200 de locuri de cazare și active contabile de milioane de euro, compania ar trebui să fie un exemplu de prosperitate și eficiență. Dar realitatea este alta.
Un imperiu construit pe tăcere
Deși TBRCM este o companie de stat, regulile jocului par să fie dictate de interese personale. În ultimii cinci ani, firma nu a utilizat Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP), ocolind astfel orice formă de licitație sau transparență. În acest timp, jumătate de miliard de lei au intrat în conturile companiei, dar destinația acestor fonduri rămâne un mister profund.
În 2019, când Lucian Rădulescu a preluat funcția de director general, activele contabile ale companiei valorau 141 de milioane de lei. În doar patru ani, această valoare a scăzut la 116 milioane de lei. O pierdere de aproape 30 de milioane, fără nicio explicație clară. Este aceasta o simplă eroare contabilă sau un preludiu al unei înstrăinări deliberate?
Hotelurile pensionarilor, un paradis al intereselor ascunse
TBRCM, deținută de stat prin Casa Națională de Pensii, ar trebui să fie un refugiu pentru pensionarii care caută tratament și relaxare. Însă, sub conducerea lui Lucian Rădulescu, compania pare să fi devenit un instrument al intereselor private. Valoarea reală a activelor, mult mai mare decât cea contabilă, ridică întrebări despre posibilele planuri de vânzare sau diminuare intenționată a valorii acestora.
În lipsa unor răspunsuri oficiale, suspiciunile cresc. De ce o companie de stat, care ar trebui să fie un exemplu de transparență, operează în secret? Ce se întâmplă cu banii publici care dispar fără urmă?
Un joc periculos cu resursele statului
Lucian Rădulescu, un personaj care a oscilat între politică și afaceri, pare să fi găsit în TBRCM o „pușculiță” perfectă. De la consilier județean la director general, traseul său este marcat de controverse și întrebări fără răspuns. În timp ce fratele său, Constantin Rădulescu, își consolidează poziția politică, Lucian pare să-și croiască un drum propriu, bazat pe resursele statului.
Într-o țară în care transparența ar trebui să fie regula, cazul TBRCM este un exemplu alarmant de cum pot fi manipulate resursele publice. Fără licitații, fără explicații, fără responsabilitate. O poveste care ridică un semnal de alarmă despre modul în care sunt gestionate fondurile publice și despre lipsa de supraveghere în companiile de stat.
Un viitor incert
În absența unor răspunsuri clare din partea fraților Rădulescu sau a companiei, viitorul TBRCM rămâne învăluit în incertitudine. Vor continua aceste practici opace? Vor fi vândute activele companiei? Sau va fi adusă în sfârșit lumina asupra acestei afaceri ascunse?
Într-o societate care aspiră la corectitudine și transparență, astfel de povești nu ar trebui să existe. Dar, din păcate, ele sunt o realitate care ne amintește cât de fragilă este linia dintre interesul public și cel personal.
