Proteste în penitenciare: strigătul disperării în fața austerității
Într-un final de an marcat de tensiuni și nemulțumiri, angajații penitenciarelor din România își ridică vocile împotriva măsurilor de austeritate impuse de guvern. Penitenciarul Poarta Albă devine epicentrul unei revolte tăcute, dar puternice, unde peste 350 de angajați refuză să mai accepte condițiile impuse. Într-un sistem deja sufocat de lipsa personalului, această mișcare scoate la lumină fisurile adânci din structura penitenciară.
Cu un deficit de personal alarmant, Penitenciarul Poarta Albă funcționează cu doar 450 de angajați, deși necesarul ar fi de 625. În acest context, refuzul de a mai intra la serviciu și de a prezenta deținuții la instanțe devine un act de sfidare față de o ordonanță care promite să reducă și mai mult veniturile deja insuficiente. Drepturile deținuților sunt suspendate, iar paza este asigurată, în cel mai bun caz, de personal necalificat.
Deva: un alt focar al nemulțumirii
La Penitenciarul Deva, protestele spontane adună peste 80 de angajați, unii veniți direct din tura de noapte, alții din timpul liber sau chiar pensionari. Refuzul de a mai efectua ore suplimentare neplătite devine un simbol al luptei pentru demnitate. Într-un loc unde deficitul de personal atinge 20%, iar angajații acumulează mii de ore suplimentare și zile de concediu neefectuate, măsurile de austeritate par să fie ultima picătură într-un pahar deja plin.
Normele de hrană și echipament rămân neactualizate, iar zilele de concediu neefectuate nu vor mai fi compensate. În plus, introducerea unei coplăți pentru voucherele de vacanță adaugă un nou strat de nemulțumire. Liderii sindicali avertizează că blocarea angajărilor va adânci și mai mult criza din sistem.
Un sistem penitenciar în pragul colapsului
Protestele din penitenciare nu sunt doar o reacție la măsurile de austeritate, ci și un semnal de alarmă pentru un sistem care pare să se prăbușească sub propria greutate. Lipsa personalului, condițiile de muncă precare și reducerea drepturilor salariale creează un cocktail exploziv. În timp ce guvernanții își justifică deciziile prin necesitatea echilibrării bugetului, angajații penitenciarelor își strigă disperarea: „Fără noi, acest sistem nu poate funcționa.”
În spatele acestor proteste se ascunde o realitate dureroasă: un sistem penitenciar care nu mai poate asigura nici măcar funcționarea de bază. Deținuții nu mai ajung la instanțe, iar paza este lăsată pe mâna unor oameni nepregătiți. În acest context, întrebarea care rămâne este cât de mult mai poate rezista acest sistem înainte de a ceda complet.
