Un aeroport captiv în ceață și birocrație
Pe dealurile molcome ale Iașului, unde liniștea ar trebui să fie spartă doar de sunetul avioanelor ce aterizează grațios, șase case stau ca niște umbre nepoftite, sfidând cerul și regulile. Aceste construcții, ridicate fără a respecta limitele impuse de servituțile aeronautice, au devenit obstacole tăcute, dar periculoase, pentru aeronavele care se apropie de pistă. Într-o ceață densă, când vizibilitatea devine un lux, aceste case transformă aterizarea într-un joc de noroc, iar aeroportul într-un loc al incertitudinii.
Problema nu este nouă, dar nici rezolvată. De ani de zile, aceste imobile de pe Dealul Aroneanu sfidează reglementările, depășind înălțimea maximă permisă de șase metri. Ele nu doar că încurcă traiectoria avioanelor, dar au și retrogradat sistemul de aterizare instrumentală al aeroportului la categoria CAT I, o etichetă care limitează sever funcționarea în condiții de vizibilitate redusă. Într-un oraș unde ceața este o prezență constantă, această retrogradare este o povară grea pentru pasageri și companii aeriene deopotrivă.
Un cer împărțit între lege și haos
Directorul Aeroportului Iași a explicat că nu doar vremea este vinovată pentru devierea zborurilor, ci și aceste obstacole arhitecturale care sfidează logica și siguranța. Sistemul de aterizare instrumentală, menit să ghideze avioanele în condiții de vizibilitate scăzută, este acum limitat de aceste construcții. În loc să ofere o cale sigură, cerul Iașului devine un labirint periculos, unde fiecare decizie de aterizare este o provocare.
Într-o încercare disperată de a restabili ordinea, aeroportul a inițiat acțiuni legale împotriva autorizațiilor de construire emise în 2010. Soluțiile propuse sunt drastice: demolarea caselor sau regularizarea lor prin obținerea avizelor necesare. Dar birocrația și lipsa unei practici judiciare clare transformă această luptă într-un maraton juridic, unde fiecare pas înainte este împiedicat de incertitudini și reticențe.
Un viitor în ceață
Până când aceste procese vor ajunge la un deznodământ, Aeroportul Iași rămâne captiv în categoria CAT I, o etichetă care îi limitează potențialul și îl transformă într-un simbol al neputinței administrative. În timp ce pasagerii așteaptă cu nerăbdare soluții, iar companiile aeriene își numără pierderile, cerul Iașului continuă să fie împărțit între visul zborului liber și realitatea constrângerilor impuse de șase case care nu ar fi trebuit să fie acolo.
În acest peisaj al contradicțiilor, unde legea și haosul se întâlnesc, rămâne întrebarea: cât de mult suntem dispuși să sacrificăm pentru a corecta greșelile trecutului? Și, mai ales, cine va plăti prețul pentru această întârziere care costă nu doar timp, ci și siguranță?
