Un ritual al smereniei: trecerea pe sub masă în Vinerea Mare
În adâncul Săptămânii Patimilor, când liniștea devine rugăciune și lumina se împletește cu umbra, Vinerea Mare se ridică precum o catedrală a sufletului. Este ziua în care credincioșii retrăiesc simbolic punerea în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos, iar un obicei străvechi, încărcat de semnificații, capătă viață: trecerea pe sub masa cu Sfântul Epitaf.
Acest gest, aparent simplu, ascunde o poveste profundă. Sfântul Epitaf, cunoscut și sub numele de Sfântul Aer sau Plascenița, este o pânză brodată sau pictată, purtând imaginea Punerii în mormânt a lui Hristos. În cadrul Vecerniei Mari, această relicvă sacră este așezată pe o masă special pregătită, în mijlocul bisericii, ca un altar al smereniei și al pocăinței.
Simbolismul unui gest tăcut
Trecerea pe sub masă nu este doar un act fizic, ci o călătorie interioară. Credincioșii, cu capetele plecate și genunchii atinși de pământ, își exprimă recunoștința și conștiința că Hristos a murit pentru izbăvirea lumii de păcate. Este un moment de reculegere totală, o întâlnire tăcută cu propria fragilitate și cu sacrificiul divin.
Preotul Nicolae Crângașu descrie acest gest ca fiind „o poziție care exprimă maxima pietate față de icoana Mântuitorului mort și pus în mormânt. Se înțelege că El a murit nu pentru vina Lui, ci ca să absolve vina noastră în fața lui Dumnezeu.”
Procesiunea Epitafului: un drum al credinței
După acest moment de smerenie, în timpul Deniei Prohodului, Sfântul Epitaf este purtat în procesiune în jurul bisericii, simbolizând înmormântarea Domnului. Este o procesiune a credinței, o călătorie a sufletului prin întuneric, spre lumina Învierii. În final, Epitaflul este așezat în Sfântul Altar, unde rămâne ca o mărturie a sacrificiului suprem.
Acest obicei străvechi, păstrat cu sfințenie, nu este doar o tradiție, ci o chemare la introspecție. În tăcerea bisericii, sub lumina tremurândă a lumânărilor, fiecare gest devine o rugăciune, fiecare pas – o mărturisire. Trecerea pe sub masă în Vinerea Mare este mai mult decât un ritual; este o punte între om și divin, între păcat și iertare, între moarte și viață.
