Teatru al Iluziilor: Cum Am Scăpat de un Furt de 40.000 de Euro
Într-o seară banală, telefonul meu a sunat cu o ofertă ce părea să-mi schimbe viața: 40.000 de euro, aprobați instant în contul meu. Vocea din receptor, dulce și încrezătoare, îmi recita un scenariu bine învățat. Numele meu, adresa de email și chiar numărul meu de telefon păreau să-i fie la fel de familiare ca și mine. Dar cum să nu simți fiorul îndoielii când inima îți șoptește că ceva nu este în regulă?
Dialogul nostru a căpătat nuanțe de thriller când am realizat că nu am, nu am avut și probabil nici nu voi avea vreodată un cont la acea bancă. Surpriza interlocutorului meu a fost palpabilă, dar nu suficient pentru a opri valul de „sugestii bune” ce urmau să-mi fie oferite. Un credit făcut online, folosindu-mi identitatea? Un scenariu de film, dar desfășurat în realitatea mea.
În timp ce încercam să pun capăt acestei convorbiri, interlocutorul meu, un așa-zis senior manager cu opt ani de experiență, îmi spunea că voi pierde acești bani dacă nu acționez imediat. Ironia situației? Eu nu aveam acești bani. Decizia mea a fost clară: o sesizare la ANAF și la Poliție. Răspunsul său? „Voi face eu sesizarea direct din sistem.” Am închis telefonul, simțind cum adierea rece a realității îmi mângâie obrajii.
Apelul meu către relații clienți a confirmat bănuielile: nu eram singurul vizat de această escrocherie. Funcționara, cu o voce care trăda familiaritatea cu astfel de cazuri, mi-a confirmat că nu există nicio urmă a acelui credit în sistem. Politicos, mi-a asigurat că totul este în regulă din partea lor, lăsându-mă să respir ușurat, dar totodată mai vigilent.
Prin urmare, dragi cititori, în lumea noastră digitală, unde granițele dintre real și virtual devin tot mai estompate, vigilența este cheia. Nu lăsați garda jos și amintiți-vă că, uneori, realitatea poate fi mai stranie decât ficțiunea.
