„Drogurile sunt regula” – un strigăt al părinților pierduți în tăcerea unei societăți absente
Într-o Românie care își pierde copiii în labirintul întunecat al dependenței, vocile părinților răsună ca un ecou al durerii. Federația Părinților din România avertizează: Vlad Pascu și Rareș Ion nu sunt excepții, ci simboluri tragice ale unui fenomen care scapă de sub control. Drogurile nu mai sunt o umbră ascunsă, ci o realitate care bântuie școlile, străzile și satele. În spatele fiecărui zâmbet adolescentin se ascunde o poveste de singurătate, de neputință, de abandon.
Copiii noștri, captivi între ecrane și prafuri
„Trag pe nas de la 12 ani.” O propoziție care ar trebui să zguduie conștiința unei națiuni. Dar nu o face. Într-o lume în care părinții sunt absenți, școala e surdă, iar societatea e oarbă, copiii caută refugiu în substanțe care le oferă o iluzie de validare. Trei ore pe zi cu familia, petrecute în tăcere, fiecare cu ochii în telefon. Restul timpului? Anturaje periculoase, trafic de influență și trafic de substanțe. România nu mai educă, ci abandonează. România nu mai protejează, ci ignoră.
Rareș Ion – un nume, o tragedie, o lecție amară
Rareș Ion, un tânăr de 20 de ani, pasionat de știință, cu ochi luminoși și vise curate, a fost găsit fără viață într-un apartament din București. Șase substanțe interzise i-au curmat existența. Cu doar o zi înainte, fusese la spital. A plecat pe semnătură, lăsat să se întoarcă într-o lume care nu l-a mai putut salva. Rareș nu mai este. Dar el nu este singurul. Este doar unul dintre miile de tineri care cad pradă unei rețele de nepăsare, trafic și ignoranță. România începe să se obișnuiască cu moartea copiilor săi. Și asta e cel mai înfiorător.
Brigada Părinților Antidrog – o rază de speranță într-un ocean de indiferență
În fața acestui dezastru, Brigada Părinților Antidrog încearcă să facă diferența. Născută din nevoia disperată de a proteja copiii, această inițiativă reunește părinți din toată țara, uniți de dorința de a lupta împotriva dependenței. Întâlniri cu elevii, discuții cu părinții, colaborări cu specialiști – toate sunt pași mici, dar necesari, într-o luptă care pare pierdută din start. Dar părinții nu renunță. Ei cer centre reale de sprijin, psihologi în școli, legi aplicate și o strategie națională care să pună copiii pe primul loc.
„România, e timpul să nu mai taci!”
Federația Părinților din România lansează un apel disperat către autorități, școli, părinți și comunități. „Nu mai tăceți! Nu mai închideți ochii!” Fiecare zi pierdută înseamnă o viață în minus. Rareș nu mai este. Dar alți copii încă pot fi salvați. România are nevoie de curaj, de implicare, de acțiune. Nu mai avem timp de promisiuni goale. Nu mai avem voie să pierdem niciun copil. Rareș trebuie să fie ultimul. România trebuie să-și salveze copiii, înainte să fie prea târziu.
