Salarii fabuloase la Transelectrica: luxul ședințelor rare
Într-o țară unde austeritatea este predicată cu fiecare ocazie, Transelectrica pare să fie o oază de opulență. În timp ce statul român se zbate să astupe găurile bugetare, șefii companiei își permit luxul unor indemnizații care sfidează orice logică economică. Cu doar 27 de ședințe pe an, membrii Consiliului de Supraveghere primesc sume care ar face invidios chiar și un bancher elvețian: 42.350 de lei brut pe lună, echivalentul a 5.000 de euro net. O ironie amară într-un peisaj economic marcat de criză.
Decizii de milioane, remunerații de vis
Argumentul oficial? Activitatea intensă a Consiliului de Supraveghere, care a luat 40 de decizii privind investiții de peste 500 de milioane de lei. Totuși, 27 de ședințe anuale și câteva zeci de hotărâri par să justifice, în ochii lor, un trai de lux. În plus, membrii Comitetului de Nominalizare și Remunerare, precum și cei ai Comitetului de Audit, au avut propriile lor întâlniri, adăugând un strat suplimentar de justificare pentru aceste remunerații exorbitante.
Chirii și navete plătite din buzunarul public
Generozitatea Transelectrica nu se oprește aici. Membrii Directoratului care locuiesc la peste 60 de kilometri de București primesc 1.250 de euro lunar pentru chirie. Dacă preferă să facă naveta, li se oferă 3.500 de lei net pe lună pentru transport. Aceste beneficii, deși legale conform OUG nr. 109/2011, ridică întrebări serioase despre prioritățile companiei și despre modul în care sunt gestionate resursele publice.
O conducere nouă, aceleași privilegii
Din octombrie 2024, Transelectrica este condusă de o echipă nouă: Florin-Cristian Tătaru, Victor Moraru, Ștefăniță Munteanu, Cătălin Constantin Nadolu și Vasile Cosmin Nicula. Mandatele lor, care se întind până în 2028, vin cu promisiunea continuării acestui regim de beneficii generoase. În fruntea companiei, Ștefăniță Munteanu, susținut de premierul Marcel Ciolacu, pare să fie garantul perpetuării acestor practici.
Acționariatul și umbrele politice
Cu un acționariat dominat de statul român, care deține 58% din companie prin Secretariatul General al Guvernului, Transelectrica este un exemplu clar al influenței politice în gestionarea resurselor publice. Restul acționarilor, inclusiv Pavăl Holding și fondul privat de pensii NN, completează tabloul unei structuri care pare să funcționeze mai degrabă în interesul celor de la vârf decât al cetățenilor.
Un paradox al economiei românești
În timp ce majoritatea românilor se confruntă cu dificultăți financiare, Transelectrica oferă un spectacol al excesului. Salarii și beneficii care sfidează realitatea economică a țării ridică întrebări despre responsabilitatea și etica în gestionarea banilor publici. În acest context, rămâne de văzut dacă aceste practici vor continua să fie tolerate sau dacă vor deveni subiectul unei schimbări necesare.