România și „accidentul” Trump: o lecție neînvățată
Într-un peisaj politic global în continuă schimbare, România pare să fi rămas captivă într-o iluzie periculoasă. Profesorul universitar Dan Dungaciu atrage atenția asupra unei greșeli fundamentale: presupunerea că Donald Trump, cu președinția sa tumultuoasă, a fost doar un accident istoric, o anomalie irepetabilă. Însă realitatea a demonstrat contrariul. Revenirea sa la Casa Albă nu este o întâmplare, ci un semn al unui curent istoric profund, o mișcare care redefinește valorile și prioritățile politice ale lumii.
România, însă, a rămas descoperită, nepregătită să navigheze aceste ape tulburi. În timp ce alte state, precum Polonia și Ungaria, au înțeles rapid dinamica schimbării și au integrat valorile trumpismului în discursul lor politic, România a ales să ignore această realitate. O alegere care, potrivit lui Dungaciu, riscă să izoleze țara și să o vulnerabilizeze în fața unor provocări geopolitice majore.
Parteneriatul strategic cu SUA: o tăcere asurzitoare
Un alt semnal de alarmă este tăcerea aproape totală a clasei politice românești cu privire la parteneriatul strategic cu Statele Unite. Într-un moment în care securitatea națională și relațiile internaționale ar trebui să fie priorități absolute, această absență din discursul public este, în cuvintele lui Dungaciu, „aproape o amenințare”. Frica de a nu alimenta un curent trumpist în rândul opoziției a paralizat guvernarea, lăsând un gol periculos în politica externă a României.
În contrast, Polonia și Ungaria au demonstrat o adaptabilitate remarcabilă, integrând valorile mișcării MAGA în mainstream-ul politic. Această flexibilitate le-a permis să mențină relații solide cu SUA, în timp ce România rămâne blocată într-o paradigmă depășită, incapabilă să recunoască și să valorifice noile realități geopolitice.
Un electorat ignorat: riscuri și consecințe
Poate cea mai gravă eroare a clasei politice românești este ignorarea unei părți semnificative a electoratului. Dungaciu avertizează că etichetarea a 30%-40% din populație ca fiind irelevantă sau amorfă este nu doar o greșeală strategică, ci și un risc major. Această excludere creează o fractură profundă în societate, o ruptură care ar putea escalada într-un conflict intern ce va consuma resursele și energiile naționale într-un moment critic.
În loc să construiască punți și să integreze aceste segmente în discursul politic, liderii români par să aleagă calea confruntării și a polarizării. O alegere care, pe termen lung, ar putea avea consecințe devastatoare pentru unitatea și stabilitatea țării.
O lecție de adaptabilitate: Polonia și Ungaria
Exemplele Poloniei și Ungariei sunt grăitoare. Aceste state au reușit să transforme provocările în oportunități, adaptându-se rapid la noile realități impuse de administrația Trump. În loc să respingă valorile trumpismului, le-au integrat în structura lor politică, consolidându-și astfel poziția pe scena internațională.
România, în schimb, rămâne prinsă într-un cerc vicios al neînțelegerii și al inacțiunii. Incapacitatea de a recunoaște și de a răspunde la aceste schimbări nu face decât să amplifice vulnerabilitățile țării, lăsând-o expusă într-un context geopolitic din ce în ce mai complex.
Concluzie: o chemare la trezire
Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă nu este doar un eveniment politic, ci un simbol al unei schimbări profunde în ordinea mondială. România are nevoie de o strategie clară, de lideri capabili să înțeleagă și să navigheze aceste transformări. Ignorarea acestor realități nu face decât să adâncească izolarea și să amplifice riscurile. Este timpul ca România să învețe lecțiile trecutului și să privească spre viitor cu o viziune clară și determinată.
