O datorie veche de două decenii: România sub lupa unei companii olandeze
Într-un colț al Europei, unde Dunărea își poartă povestea, o datorie uitată de timp își cere drepturile. Compania olandeză Multraship, cu o flotă de 60 de nave și o istorie de salvări maritime, acuză România de neplata unei sume considerabile, acumulată în urma unei operațiuni complexe din 2004. Epava navei ucrainene Rostok, îngropată în sedimentele reci ale Dunării, a fost scoasă la lumină cu eforturi titanice, dar factura rămâne neplătită.
Un verdict ignorat și o așteptare fără sfârșit
Curtea Internațională de Arbitraj din Elveția a dat dreptate companiei Multraship acum aproape un deceniu. Totuși, decizia rămâne doar o umbră pe hârtie, fără ecou în realitatea financiară. Directorul general al companiei, Leendert Muller, vorbește despre o luptă surdă, în care milioane de euro zac blocate, iar speranțele se sting încet. „Pentru o țară ca România, suma aceasta este o picătură într-un ocean bugetar. Dar pentru noi, este o povară care ne-a frânat aripile investițiilor,” spune Muller cu o amărăciune greu de ascuns.
Un apel disperat către guvernele europene
Într-o scrisoare adresată miniștrilor olandezi, Muller cere sprijin pentru a recupera banii pierduți. El subliniază că o cooperare economică bazată pe încredere este esențială în Uniunea Europeană. „Cum putem vorbi despre o piață unică, când suntem tratați astfel? Este o trădare a valorilor pe care le împărtășim,” afirmă el, cu o voce încărcată de frustrare.
România și OCDE: o barieră ridicată de datorii
În timp ce România își croiește drum spre aderarea la OCDE, Multraship ridică un steag de avertizare. Compania consideră că o țară care nu își respectă obligațiile financiare nu ar trebui să fie acceptată într-un club al națiunilor care promovează transparența și responsabilitatea. Este o poziție care adaugă tensiune unui context deja complicat.
Un trecut care apasă prezentul
Factura inițială de 8 milioane de euro a crescut la 23 de milioane, alimentată de dobânzi și proceduri judiciare. Pentru Multraship, această datorie nu este doar o problemă financiară, ci și una morală. „Am fost mai puțin capabili să investim în nave noi, să ne extindem. Este o rană deschisă care nu se vindecă,” mărturisește Muller, evocând imaginea unei companii care luptă să-și păstreze demnitatea.
Un conflict de perspective
Statul român respinge acuzațiile, susținând că doar o parte din cheltuieli sunt documentate legal. De cealaltă parte, Multraship argumentează că operațiunea a fost mult mai complexă decât se anticipase, iar condițiile de lucru au fost subestimate. Este o poveste cu două versiuni, fiecare încărcată de propriile adevăruri și frustrări.
Un viitor incert
În timp ce România își continuă drumul pe scena internațională, această datorie rămâne o pată pe imaginea sa. Pentru Multraship, fiecare zi de așteptare este o luptă pentru supraviețuire. Într-o Europă care se vrea unită, această poveste dezvăluie fisurile din temelii, amintindu-ne că încrederea este mai fragilă decât pare.
