Teatru Macabru în Culisele Durerii: Spitalul Pantelimon și Dansul Morții
În umbra coridoarelor spitalului „Sf. Pantelimon”, un spectacol sinistru se desfășoară zilnic, departe de ochii lumii, dar aproape de inimile frânte ale celor care și-au pierdut pe cineva drag. O colegă de la Realitatea Plus, cu vocea tremurândă și sufletul încărcat de durere, a povestit cum a descoperit că moartea unchiului său a fost doar începutul unui coșmar. A fost contactată de un individ cu o voce dubioasă, care pretindea că este medic la spitalul Pantelimon, oferindu-i condoleanțe și servicii de înmormântare înainte chiar ca ea să fie informată oficial despre deces.
Într-o încercare disperată de a găsi răspunsuri, s-a aventurat în inima spitalului, unde confuzia și haosul păreau să fie la ordinea zilei. După ore de așteptare și întrebări fără răspuns, a aflat în cele din urmă de la personalul bâlbâit că unchiul său nu mai era. Dar cum este posibil să afli despre moartea unei rude de la un străin care se pretinde medic? Cum este posibil ca spitalul să nu te anunțe imediat?
Complicitatea Umbrelor: „Sincere Condoleanțe” SRL
Pe holurile spitalului, un alt spectacol se juca. Reprezentanți ai firmei de pompe funebre „Sincere Condoleanțe” SRL, cu zâmbete forțate și vorbe îndulcite, își ofereau serviciile, profitând de vulnerabilitatea celor loviți de tragedie. Prețurile? Exorbitante, aproape duble față de cele ale altor firme. Dar în momente de criză, omul plătește oricât. În acest labirint al durerii, asistentele, cu o complicitate ce frizează ilegalitatea, par să joace după cum cântă firma de pompe funebre, întârziind eliberarea actelor necesare pentru a manipula familiile îndurerate să accepte aceste „oferte”.
Managerul spitalului, Bogdan, pare să fie într-o ceață de ignoranță, promițând o anchetă care, sperăm, nu va rămâne doar o promisiune în vânt. Gabriela Badea, manager al unei firme concurente de pompe funebre, confirmă aceste tactici des întâlnite în industrie, unde informațiile despre decese sunt monedă de schimb, iar familiile sunt lăsate să aștepte, pradă ușoară pentru vânătorii de profituri nesăbuite.
În acest teatru al absurdului, unde suferința devine o afacere și umanitatea este o monedă rară, cei în doliu sunt lăsați să navigheze singuri prin acest labirint al disperării. Este oare drept? Este oare uman? Până unde poate merge această danse macabre înainte ca cineva să spună destul?
Sursa: Realitatea.net
