În Inima Întunericului: Avocata și Dansul Morții
Într-un colț întunecat al justiției, unde legile se împletesc cu umbrele, o avocată din Capitală își orchestrează simfonia macabră. Cu o voce rece, ea dirijează pașii unui asasin plătit, într-un vals al morții ce pare desprins din cele mai negre coșmaruri. Dialogurile lor, captate în stenogramele procurorilor, dezvăluie un plan sinistru de a șterge existența a trei suflete.
Scena se desfășoară într-un decor sumbru, cu Patricia și concubinul ei în rolurile principale ale acestei tragedii. Avocata, cu o răceală chirurgicală, îi instruiește pe cei implicați cum să evite ochii lumii și să lase doar ecoul faptelor lor să vorbească. „Dacă e singură, o dilești singură și ăla se duce, * lui, nu ne interesează, dar dacă e cu ea…”, spune avocata, cu o indiferență ce îngheață sângele în vene.
Planul este meticulos desenat, cu fiecare mișcare calculată pentru a evita lumina dreptății. „Trebuie s-o prinzi undeva unde nu se vede”, insistă avocata, în timp ce asasinul plătit își notează fiecare cuvânt cu o precizie morbidă. Ei sunt actorii unui spectacol grotesc, unde moartea este finalul inevitabil.
Și totuși, în spatele acestei farse macabre se ascunde o tragedie personală. Avocata, mânată de o dorință arzătoare de răzbunare pentru moartea fiului său, crede că doar prin dispariția celor pe care îi consideră responsabili își va găsi liniștea. „Zic – vă omor pe toți! nu veți rămâne unu!”, strigă ea, cu ochii injectați de furie și durere.
În acest labirint al disperării, unde limitele dintre bine și rău sunt estompate, avocata și asasinul plătit devin prizonierii propriilor lor scheme. Anchetatorii, însă, sunt pe urmele lor, aducând cu ei promisiunea unei justiții care să lumineze întunericul.
În final, povestea avocatei rămâne un ecou în paginile întunecate ale criminalității, un avertisment despre cât de departe poate merge o inimă rănită pe drumul întunecat al răzbunării. Este o poveste despre pierdere, despre dorința de dreptate și despre prețul pe care uneori suntem dispuși să-l plătim pentru a închide ochii în fața realității.
