Mineriada din 1990: Umbrele trecutului dezvăluite după 35 de ani
Într-un colț al istoriei noastre recente, unde întunericul și confuzia au domnit, adevărul începe să iasă la lumină. După trei decenii și jumătate, dosarul mineriadei din iunie 1990 dezvăluie numele celui care a orchestrat atacul asupra locuinței liderului PNȚ-CD, Corneliu Coposu. O poveste de foc și cenușă, de tăcere și complicitate, se rescrie acum cu detalii cutremurătoare.
Flăcările care au încercat să ardă simbolul rezistenței
În noaptea de 13 spre 14 iunie 1990, o substanță inflamabilă a fost aruncată pe fațada casei lui Corneliu Coposu. Flăcările, simbol al furiei și al haosului, au fost stinse de liderul politic și sora sa, Flavia-Lucia-Terezia. Dar liniștea nu avea să dureze. A doua zi, în absența lui Coposu, un grup de mineri înarmați cu bâte a pătruns în locuință, devastând totul în calea lor. Obiecte de valoare au fost furate, iar urmele distrugerii au rămas ca o rană deschisă în memoria colectivă.
Un număr de înmatriculare și un nume din umbră
Din plângerile formulate de Corneliu Coposu, un detaliu crucial a ieșit la iveală: un autoturism Dacia cu numărul de înmatriculare 1-B-1060 a fost folosit pentru a transporta incendiatorii. Investigațiile au condus la un nume – Hlibocianu Costică, un fost angajat al Centrului de Informații Externe, precursorul actualului SIE. Acest personaj, cu un trecut legat de structurile de securitate, devine cheia unui puzzle care a rămas nerezolvat prea mult timp.
Minerii, pionii unui joc periculos
Rechizitoriul procurorilor militari dezvăluie o realitate tulburătoare: minerii, simbol al furiei colective manipulate, au fost conduși de un lucrător al unui serviciu special. Această orchestrare din umbră ridică întrebări despre adevăratele intenții și despre cei care au tras sforile în culise. Cine a avut de câștigat din acest haos? Și de ce a fost nevoie de atâta violență pentru a reduce la tăcere vocile opoziției?
Un trecut care refuză să fie uitat
Deși Corneliu Coposu a oferit autorităților detalii clare despre cei implicați, sesizările sale au fost ignorate. Vecinii au povestit despre mașina suspectă, despre chipurile care au adus distrugerea, dar tăcerea instituțiilor a fost asurzitoare. Acum, la 35 de ani distanță, documentele și mărturiile adunate scot la iveală un adevăr care nu mai poate fi ascuns.
O istorie scrisă cu cenușă și sânge
Mineriada din 1990 rămâne o pată întunecată pe obrazul democrației românești. Dezvăluirile recente nu doar că aduc lumină asupra unor fapte ascunse, dar reamintesc și de prețul plătit de cei care au avut curajul să se opună. Corneliu Coposu, un simbol al rezistenței și al demnității, a fost ținta unei mașinării de intimidare și distrugere. Dar adevărul, oricât de târziu ar veni, are puterea de a vindeca rănile trecutului.
