Parcul IOR – o luptă pentru sufletul verde al Bucureștiului
Într-un oraș sufocat de betoane și ambiții imobiliare, Parcul IOR devine scena unei bătălii simbolice între trecutul pierdut și viitorul incert. Nicușor Dan, primarul Capitalei, a anunțat cu hotărâre că Primăria își propune să recupereze cele 12 hectare retrocedate, un spațiu verde vital, transformat în trofeu al abuzurilor și al nepăsării instituționale.
„Suntem hotărâți să răscumpărăm acest colț de natură furat comunității”, a declarat edilul, subliniind că suma de 35 de milioane de euro, reprezentând amenda aplicată pentru distrugerea spațiului verde, va fi folosită pentru această cauză. Dar această promisiune este mai mult decât o simplă declarație; este un strigăt de revoltă împotriva unei istorii de neglijență și complicitate.
Retrocedarea din 2006 – începutul unei tragedii urbane
În anul 2006, o decizie controversată a Primăriei Capitalei a retrocedat terenul din Parcul IOR, ignorând dovezile clare care atestau statutul său de spațiu verde. Această hotărâre a deschis porțile abuzurilor mafiei imobiliare, transformând un refugiu al naturii într-un câmp de luptă pentru interese private. Litigiile ulterioare, declanșate de primăria de sector în 2012-2013, au fost întâmpinate cu refuzuri și tăceri din partea municipalității, care a ales să nu prezinte dovezile necesare pentru a proteja parcul.
Decizia instanței din urmă cu un deceniu, care a stabilit că terenul nu este parc, a fost un alt cui bătut în sicriul acestui spațiu verde. Astăzi, Primăria Capitalei nu mai poate contesta această hotărâre, dar lupta continuă sub alte forme.
Un apel la conștiință și responsabilitate
Nicușor Dan a sancționat proprietarul terenului pentru fiecare copac defrișat, aplicând o amendă istorică de 35 de milioane de euro. În plus, a sesizat toate instituțiile statului cu atribuții în protecția mediului, încercând să oprească valul de distrugeri. „Nu ne vom da bătuți!”, a afirmat primarul, promițând că va lupta pentru a reda cetățenilor ceea ce le-a fost furat.
Parcul IOR nu este doar o bucată de pământ; este un simbol al rezistenței împotriva nepăsării și al speranței că natura poate triumfa în fața lăcomiei. Într-un oraș care își pierde identitatea verde, această luptă devine un test al valorilor și al priorităților noastre ca societate.
Un viitor incert, dar plin de speranță
În timp ce procesul de recuperare a terenului este unul de durată, optimismul primarului și determinarea sa oferă o rază de speranță. Parcul IOR ar putea deveni din nou un loc al liniștii și al reconectării cu natura, un spațiu unde comunitatea să se regăsească și să respire.
Într-o lume în care spațiile verzi devin tot mai rare, această poveste este un memento al importanței lor și al luptei necesare pentru a le proteja. Parcul IOR nu este doar o cauză locală; este o chemare universală la responsabilitate și respect pentru natură.
