Eliminarea taxei pentru extrasul de carte funciară: o gură de aer pentru cetățeni
Într-o lume în care birocrația pare să fie un labirint fără ieșire, o rază de lumină străpunge zidurile reci ale instituțiilor publice. Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a anunțat cu o determinare rar întâlnită eliminarea taxei pentru extrasul de carte funciară, un gest ce pare să redea cetățenilor o parte din demnitatea pierdută în fața sistemului. „Statul este pentru cetățean, nu cetățeanul pentru stat!”, a declarat acesta, subliniind că serviciile publice trebuie să fie un sprijin, nu o povară financiară.
În prezent, taxa pentru acest serviciu variază între 20 și 25 de lei, o sumă care, deși aparent modestă, a adus Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară venituri de 60 de milioane de lei într-un singur an. Acești bani, proveniți din buzunarele cetățenilor, au fost colectați pentru un serviciu prestat de o instituție publică, finanțată deja din fonduri publice. O ironie amară, pe care ministrul a decis să o elimine.
Un pas spre echitate: gratuitatea pentru proprietari
Decizia de a face acest serviciu gratuit pentru proprietarii de terenuri și imobile este mai mult decât o simplă măsură administrativă. Este un simbol al respectului față de cetățeni, o recunoaștere a faptului că aceștia nu ar trebui să plătească dublu pentru un drept care le aparține. „Eliminăm această taxă! Mai mult respect pentru cetățenii care plătesc taxe!”, a afirmat Cseke Attila, într-un ton care trădează o dorință sinceră de schimbare.
Cu toate acestea, gratuitatea nu va fi universală. Dezvoltatorii imobiliari și cei care solicită extrase pentru proprietăți care nu le aparțin vor continua să plătească această taxă. O decizie care păstrează un echilibru între nevoile cetățenilor obișnuiți și cele ale sectorului privat.
Un sistem public în oglindă: cine servește pe cine?
Acest anunț ridică întrebări profunde despre natura serviciilor publice și despre relația dintre stat și cetățean. De ce a fost nevoie de atâția ani pentru a recunoaște absurditatea unei taxe care împovăra inutil contribuabilii? Și câte alte astfel de taxe mai există, ascunse în cotloanele unui sistem care pare să uite, uneori, cine este în slujba cui?
Eliminarea acestei taxe este un pas înainte, dar și un prilej de reflecție. Este un moment care ne amintește că schimbarea este posibilă, dar că ea vine adesea târziu și cu eforturi considerabile. Rămâne de văzut dacă acest gest va deschide calea pentru alte reforme similare sau dacă va rămâne doar o excepție într-un peisaj dominat de inerție.
Un gest simbolic sau începutul unei revoluții administrative?
Decizia ministrului Dezvoltării este, fără îndoială, un gest binevenit, dar ea ridică și o întrebare esențială: este aceasta doar o măsură izolată sau semnalul unei schimbări mai ample? Într-o societate în care cetățenii sunt adesea tratați ca surse de venit pentru instituțiile publice, astfel de inițiative sunt rare și cu atât mai valoroase.
În final, rămâne speranța că acest exemplu va inspira și alte instituții să își regândească relația cu cetățenii. Pentru că, în cele din urmă, statul ar trebui să fie un partener, nu un obstacol în calea bunăstării și a drepturilor fundamentale.
