Un sfert din locuințele României – o tăcere care strigă
Într-un peisaj urban ce pare să vibreze de viață, o realitate ascunsă se dezvăluie: un sfert din locuințele României sunt goale. Aceste spații, cândva pline de râsete, povești și amintiri, au devenit acum simple carcase, martori tăcuți ai unui paradox economic și social. În acte, ele sunt neocupate, dar în esență, ele poartă povara unor decizii și strategii care sfidează logica pieței imobiliare.
În București, orașul care nu doarme niciodată, peste 218.000 de locuințe zac în umbra uitării. Unele sunt păstrate ca investiții, altele sunt închiriate pe ascuns, iar multe rămân în așteptarea unor vremuri mai bune. Această absență a locatarilor nu este doar o anomalie statistică, ci o rană deschisă în țesătura urbană, afectând planificarea și echilibrul comunităților.
Un paradox al prosperității și al fricii
Românii, cunoscuți pentru dorința lor de a avea un acoperiș propriu, văd în proprietate mai mult decât un simplu adăpost. Este o ancoră, o garanție a stabilității într-o lume imprevizibilă. Conform datelor Băncii Naționale, 75% din averea populației este blocată în imobile. Dar această obsesie pentru siguranță financiară creează un paradox: locuințe goale într-o țară unde cererea de spații locative este în continuă creștere.
În județele Iași, Argeș, Prahova, Bihor, Timiș și Cluj, mii de case și apartamente rămân neocupate. În Iași, de exemplu, peste 127.000 de locuințe sunt declarate fără locatari. Aceste cifre nu sunt doar statistici, ci ecouri ale unei economii care își caută echilibrul între tradiție și modernitate.
Umbrele economiei subterane
În spatele acestor locuințe goale se ascunde o realitate mai întunecată: economia subterană. Multe dintre aceste spații sunt închiriate fără forme legale, ocolind impozitele și contribuțiile sociale. Proprietarii preferă să rămână în umbră, evitând costurile suplimentare, dar contribuind astfel la dezechilibrul pieței imobiliare.
La recensământul din 2021, s-a constatat că una din cinci locuințe din București era neocupată, o creștere alarmantă față de datele din 2011. Această tendință nu doar că afectează prețurile locuințelor și chiriilor, dar pune și o presiune uriașă pe infrastructura urbană și pe planificarea viitorului orașelor.
Un viitor incert pentru locuințele goale
Deși aceste locuințe ar putea fi cheia pentru rezolvarea crizei locative, ele rămân prizonierele unor decizii individuale și colective. Proprietarii aleg să le păstreze neocupate, chiar dacă suportă costuri de întreținere și taxe. Într-o lume ideală, aceste spații ar putea fi transformate în oportunități, oferind adăpost celor care au nevoie și contribuind la revitalizarea comunităților.
Dar până când această viziune va deveni realitate, locuințele goale din România vor continua să fie un simbol al contradicțiilor noastre: prosperitate și frică, abundență și lipsă, speranță și stagnare. Ele sunt mai mult decât simple clădiri; sunt oglinzi care reflectă complexitatea unei societăți aflate în căutarea identității sale.
