Românii muncesc cu 7 ore mai mult în fiecare săptămână decât olandezii
Românii muncesc cu 7 ore mai mult în fiecare săptămână decât olandezii sau cu 6 ore în plus față de austrieci, arată datele publicate de Eurostat. Cele mai lungi săptămâni de lucru au fost înregistrate în Grecia (39,8 ore), România (39,5), Polonia (39,3) și Bulgaria (39,0). În schimb, Olanda a avut cea mai scurtă săptămână de lucru (32,2 ore), urmată de Austria (33,6) și Germania (34,0).
În 2023,munca efectivă săptămânală pentru europeni era de 36,1 ore. Activitățile economice care au înregistrat cea mai lungă săptămână de muncă, în UE, în 2023, au fost agricultura, silvicultură și pescuitul (41,5 ore efective de lucru), minerit și exploatare (39,1) și construcții (38,9), în timp ce cele mai scurte săptămâni de lucru au fost înregistrate în educație (31,9) și arte, divertisment și recreere (33,0).
În lumea agitată de astăzi, ni se pare că muncim mai mult ca oricând, dar dacă ne utăm la seriile lungi de date vom vedea că lucrurile nu stau chiar așa. Orele de lucru per muncitor au scăzut mult față de acum 150 de ani. Numărul orelor de lucru au scăzut dramatic pentru lucrătorii din economiile industrializate în ultimii 150 de ani. În 1870, muncitorii din majoritatea țărilor lucrau mai mult de 3.000 de ore anual – echivalentul a 60-70 de ore pe săptămână timp de 50 de săptămâni pe an. Dar vedem că astăzi acele ore de lucru s-au redus aproximativ la jumătate. În Germania, de exemplu, orele de lucru anuale au scăzut cu aproape 60% — de la mai mult de 3.000 de ore la sfârșitul secolului al XIX-lea la mai puțin de 1.500 de ore în anii 2010 — iar în Marea Britanie scăderea a fost de aproximativ 40%. Înainte de această revoluție a programului de lucru, oamenii lucrau între ianuarie și iulie cât lucrăm noi astăzi într-un an întreg.
Pentru multe țări (printre care și România) nu avem serii lungi de date care să ajungă până în secolul al XIX-lea. Dar în multe state putem vedea trei perioade distincte: Din 1870 până în 1913 a avut loc un declin relativ lent al intensității muncii; apoi, din 1913 până în 1938, scăderea orelor s-a accelerat, iar apoi, după o creștere a numărului de ore imediat după al Doilea Război Mondial, scăderea orelor s-a intensificat deși cu diferențe mari între țări. Având un zoom asupra ultimilor 70 de ani și analizând alte țări dincolo de cele care s-au industrializat timpuriu, datele relevă o scădere continuă a orelor de lucru pentru multe țări, dar și diferențe mari între țări.
