Protestul silvicultorilor: o luptă pentru demnitate și păduri
Într-o dimineață de februarie, în fața Ministerului Mediului, vocile silvicultorilor s-au ridicat ca un cor al pădurilor, cerând dreptate și respect. Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva a organizat un protest amplu, o manifestare a nemulțumirii față de o campanie de presă pe care o consideră o încercare de discreditare a Regiei Naționale a Pădurilor și a angajaților Romsilva. În mijlocul acestui tumult, revendicările lor răsună ca un ecou al copacilor tăcuți, dar puternici.
Revendicări ca rădăcini adânci
Silvicultorii cer depolitizarea structurilor de administrare a pădurilor, o cerință care răsună ca o chemare la puritate și profesionalism. Ei doresc ca administrarea pădurilor statului să fie exceptată de la aplicarea guvernanței corporative, o măsură care, spun ei, ar proteja esența naturală a acestor spații sacre. Consultarea sindicatelor în elaborarea actelor normative este o altă cerință, o încercare de a aduce vocea celor care cunosc pădurile în procesul decizional.
De asemenea, plata compensațiilor restante prevăzute de Codul Silvic este o altă revendicare, o cerere care reflectă nevoia de a sprijini eforturile pentru creșterea și ameliorarea cailor de rasă, administrarea ariilor naturale protejate și paza pădurilor private. Aceste solicitări sunt ca niște frunze care cer lumina soarelui, pentru a putea continua să susțină viața.
Greva de avertisment: un semnal tăcut, dar puternic
În aceeași zi, între orele 10:00 și 13:00, sindicatele din silvicultură au organizat o grevă de avertisment la locurile de muncă. Fără a întrerupe activitatea, acest gest simbolic a fost un semnal clar al nemulțumirii și al dorinței de schimbare. Este ca o adiere de vânt care anunță furtuna, o mișcare subtilă, dar plină de semnificație.
Un strigăt pentru păduri și oameni
Protestul silvicultorilor nu este doar despre revendicări materiale sau profesionale. Este un strigăt pentru păduri, pentru natura care ne susține și pentru demnitatea celor care le protejează. Este o chemare la respect și la recunoașterea valorii muncii lor, o luptă pentru a păstra echilibrul fragil dintre om și natură.
În fața Ministerului Mediului, vocile lor au răsunat ca un cântec al pădurilor, un apel la conștiință și la acțiune. În mijlocul orașului, unde betonul domină, aceste voci au adus un strop de natură, o amintire a ceea ce trebuie să protejăm și să prețuim.
