Un haos pe șine: trenurile dispar, iar călătorii rămân în așteptare
Într-un peisaj deja marcat de incertitudine, CFR Călători adaugă un nou capitol de dezamăgire. Alte zece trenuri care pleacă din București au fost anulate, lăsând călătorii să contemple golul dintre plecări, un gol care uneori se întinde pe mai bine de șase ore. Această măsură, venită pe fondul unei crize de personal și al unei gestionări deficitare, lovește direct în inimile celor care depind de transportul feroviar.
Ruta București-Giurgiu, redeschisă cu entuziasm după 19 ani de pauză, devine acum un simbol al promisiunilor încălcate. Din șapte trenuri pe zi, vor rămâne doar patru, iar intervalele dintre plecări devin un test de răbdare pentru călători. În sens invers, situația este și mai dramatică, cu pauze de peste șase ore între trenuri. Cei care sperau la o călătorie rapidă și eficientă sunt acum prizonieri ai unui sistem care pare să se destrame.
Un domino al anulărilor: efecte în toată țara
Nu doar Bucureștiul resimte această criză. În centrul țării, linia ferată dintre Ocna Sibiului și Loamneș, abia redeschisă după luni de reparații, pierde trei perechi de trenuri. Locuitorii din Odorheiul Secuiesc, deja izolați de un număr redus de curse, vor rămâne cu doar două perechi de trenuri pe zi. În total, 37 de trenuri vor fi anulate în zona Brașov, o lovitură grea pentru comunitățile locale.
Aceste anulări nu sunt doar o problemă de logistică, ci și o reflectare a unei crize mai profunde. Deficitul de personal, accentuat de ordonanța austerității care a interzis plata orelor suplimentare, a lăsat CFR Călători fără mecanici de locomotivă. Sindicatele avertizează că sute de trenuri ar putea fi anulate în viitor, transformând transportul feroviar într-un labirint al incertitudinii.
Un sistem în colaps: cine plătește prețul?
În spatele acestor decizii se află o realitate dureroasă. Călătorii, cei care depind de trenuri pentru a ajunge la muncă, la școală sau la familie, sunt cei care suportă consecințele. Orele pierdute în gări, planurile anulate și frustrarea crescândă devin parte din rutina zilnică. În același timp, CFR Călători, o companie care ar trebui să fie coloana vertebrală a transportului național, se afundă tot mai mult într-o criză existențială.
Ordonanța „trenuleț”, care a interzis plata orelor suplimentare, a fost doar ultima picătură într-un pahar deja plin. Fără resursele necesare pentru a atrage și păstra personal calificat, CFR Călători pare să se îndrepte spre un punct fără întoarcere. În loc să fie un simbol al progresului și al conectivității, transportul feroviar devine o povară pentru cei care ar trebui să beneficieze de el.
Un viitor incert pe șinele României
În timp ce trenurile dispar unul câte unul, întrebarea care rămâne este: ce urmează? Fără o strategie clară și fără investiții reale, transportul feroviar riscă să devină o relicvă a trecutului. Într-o țară care ar trebui să mizeze pe sustenabilitate și conectivitate, trenurile ar trebui să fie o prioritate, nu o problemă.
Dar până când aceste priorități vor fi aliniate, călătorii vor continua să aștepte. În gări pustii, pe peroane reci, ei vor privi șinele care duc nicăieri, întrebându-se dacă vreodată vor mai putea avea încredere în promisiunile unui sistem care pare să fi uitat de ei.
