Un Vals Tragic în Umbra Indiferenței: Drama Familială Sub Lupa Ineficienței
Într-un labirint al suferinței tăcute, unde ecourile violenței se lovesc de pereții unei societăți aparent imune, se află drama nespusă a multor familii. Psihologul Radu Leca, într-o dezvăluire cutremurătoare la Realitatea Plus, trasează cu mâna tremurândă portretul unei realități în care agresiunea nu numai că își găsește adăpost, dar este și tacit acceptată. Sub pretextul unei împăcări forțate, autoritățile, prin Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, par să danseze pe muzica unei melodii străvechi, ignorând strigătele disperate ale celor afectați.
Imaginea este una desprinsă dintr-un coșmar în care, în loc să ofere protecție, se încearcă medierea între victimă și agresor. Un psiholog, pus în scenă ca un păpușar, este îndrumat să netezească valurile, să șteargă lacrimile și să scrie peste cicatricile emoționale cu promisiunea că „copilul are nevoie de ambii părinți”. Dar ce se întâmplă când unul dintre părinți este monstrul din poveste?
Radu Leca subliniază o creștere alarmantă a violenței domestice, un spectru care bântuie coridoarele caselor transformându-le în arene de luptă. Este o luptă în care victimele sunt învinovățite, iar agresorii sunt mângâiați pe cap sub privirile unei societăți care pare să fi rămas ancorată într-un trecut unde „bătaia era ruptă din rai”. Această perspectivă arhaică nu doar că perpetuează ciclul violenței, dar transformă și victimele în agresori, într-un joc periculos de domino emoțional.
Este oare drept ca în secolul în care trăim, când umanitatea a făcut pași uriași în tehnologie și medicină, să rămânem împietriți în fața unei probleme atât de fundamentale precum violența domestică? Cum putem privi în ochii copiilor care își văd părinții transformându-se în monștri și să le spunem că acesta este modelul pe care trebuie să îl urmeze?
În acest context, cuvintele lui Radu Leca nu sunt doar un semnal de alarmă, ci și un strigăt disperat către o societate care trebuie să își reevalueze valorile și să își schimbe direcția. Este timpul să renunțăm la vechile partituri și să compunem o nouă simfonie, una în care fiecare notă este o promisiune de siguranță, respect și iubire pentru toți membrii familiei.
