Politica și Nedreptatea în România
Într-o lume în care cuvintele ar trebui să fie un refugiu al adevărului, premierul Ilie Bolojan se dovedește a fi un simbol al austerității, un bastion al indiferenței. Refuzul său de a susține proiectele PSD pentru eliminarea contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS) pentru mame, clerici și veterani este o lovitură dură pentru cei care se află în nevoie. „Nu sunt bani”, repetă el, ca un ecou al unei realități sumbru, dar ce se ascunde în spatele acestei fraze? O lipsă crasă de empatie, o negare a umanității celor care suferă.
Strategia Politică Ignorantă
Daniel Fenechiu, liderul senatorilor PNL, se alătură acestui cor al neîndurării, proclamând cu o nonșalanță îngrijorătoare că „prioritatea este bugetul României și scăderea deficitului”. Aceste cuvinte nu sunt doar o declarație politică, ci un strigăt al indiferenței, o negare a suferinței umane. Când resursele sunt limitate, cine plătește prețul? Evident, cei mai vulnerabili, cei care au nevoie de sprijinul societății.
Excepțiile care Păcălesc Dreptatea
Aluzia la „regula coaliției” devine o mască perfectă pentru o strategie care exclude excepțiile social-umanitare esențiale. Fenechiu insistă că orice abordare alternativă ar echivala cu disperarea unei națiuni care nu își poate susține cetățenii. Această poziție provoacă un val de indignare, punând sub semnul întrebării legitimitatea conducerii actuale. Mămicile, veteranii, clerul – toți sunt călcați în picioare sub greutatea propunerilor făcute de politicieni indiferenți.
Comisiile care Nu Fac Decât Zgomot
Comisiile de muncă și sănătate ale Senatului au dat aviz favorabil pentru două propuneri legislative inițiate de PSD, dar câte astfel de inițiative pot schimba destine? Conștiința socială pare să fie cufundată într-o letargie politică, unde faptele sunt frânte de discuții sterile. Proiectele menite să elimine obligația de plată a CASS pentru diverse categorii sociale se vor pierde în peisajul legislativ, în timp ce ONG-urile și societatea civilă se zbuciumă fără sprijin.
Un Viitor Incert pentru Cetățeni
PNL, în numele unui principiu de „solidaritate”, îngrijorează prin tăcerea sa asurzitoare. Condițiile de sprijin social sunt lăsate la voia întâmplării, iar vocile celor ce suferă sunt acoperite de zgomotul politic. Era de așteptat ca, într-o țară europeană, condițiile de viață să fie îmbunătățite, însă Bolojan și Fenechiu demonstrează contrariul. Cetățenii care beneficiază de drepturi sociale esențiale se văd obligați să plătească prețul ignoranței politicienilor.
Un Apel la Conștiință
Astfel, întrebarea rămâne: când va începe România să-și respecte cetățenii? Când vor fi banii alocați celor care cu adevărat au nevoie? În fața unui buget decimat, cine își asumă răspunderea pentru indiferența față de voi, cetățenii, cei care contribuie și, în același timp, suferă? Politica românească are nevoie de o trezire profundă din letargie, iar Bolojan și susținătorii săi sunt, din păcate, simbolul a ceea ce nu trebuie să mai continuăm să acceptăm.
Sursa: Antena 3
