Țipătorii și Moartea lui Iliescu: O Reflexie Asupra Discuțiilor Publice
Într-o eră în care zgomotul devine norma, Remus Pricopie, rectorul SNSPA, ne provoacă să ne gândim la natura discursului public. Într-o lume în care conflictele izbucnesc cu o intensitate alarmantă, el identifică o categorie de indivizi pe care îi numește „țipători”. Aceștia nu sunt doar o prezență națională, ci un simptom al unei probleme globale, alimentate de polarizarea extremă a societății contemporane.
Țipătorii: O Amenințare la Pluralismul Democratic
„Țipătorii” nu se limitează la a ridica tonul; ei transformă dialogul civilizat într-un monolog agresiv. În acest univers al strigătelor, dissentul devine o trădare, iar discuțiile nu mai sunt despre adevărul obiectiv, ci despre versiuni subiective, fiecare pretinzând a fi singura „adevărată”. Această manipulare frustă a realității subminează fundamentele pluralismului democratic.
Moartea lui Ion Iliescu și Amplificarea Conflictului Social
Decesul lui Ion Iliescu a activat un tablou al „țipătorilor”, generând reacții vehemente și acuzații de moarte simbolică. „Funeralii naționale? Rușine!” strigă corul necruțător, exemplificând intoleranța mascată sub pretextul activismului. Cererea de a interzice un ceremonial demn devine o formă de totalitarism, îmbrăcată în haina corectitudinii morale.
Discursul Public și Manipularea Percepțiilor
Walter Lippmann a avertizat cu mult timp în urmă asupra superficialității opiniei publice, unde stereotipurile devin reguli. Într-o societate în care cei care strigă mai tare își asumă dreptul de a defini „adevărul”, spectacolul devine sursa de legitimitate, eclipsând argumentul rațional. Reacțiile impulsive transformă dezbaterea într-un joc de putere, bazat pe frică și neîncredere.
Lupta Între Discurile Deschise și Fundamentalismul Moral
Remus Pricopie recunoaște că „critica moștenirii lui Ion Iliescu este legitimă”, dar subliniază o distincție esențială: există o linie fină între analiza istorică și vendeta personală. A cere anularea oricărei recunoașteri simbolice nu doar că subminează demnitatea umană, ci și conceptul de democrație.
Ura și Manipularea în Societăți Fragile
Ura devine o armă în jocurile de putere, fragmentând coeziunea socială. Aceasta nu doar că duce la violențe, dar creează și un teren fertil pentru provocări externe, afectând securitatea națională. În numele unor valori discutabile, „țipătorii” își disprețuiesc semenii, lansând atacuri ce nu pun accent pe justiție, ci pe excludere.
Democrația Vie prin Ascultare și Dialog
Într-o democrație sănătoasă, nu cei care țipă trebuie să-și impună cuvântul, ci aceia care pot asculta și argumenta calm. Vocea democratică autentică nu se află în strigăte, ci în tăceri reflexive urmate de dialoguri productive. A vorbi echilibrat, în fața unei avalanșe de ură, devine un act de curaj, un indicator al sănătății unei societăți capabile să evolueze.
Sursa: ziarulzilei.ro/politica/remus-pricopie-despre-tipatori-si-moartea-lui-iliescu/
