Ilie Bolojan și lupta împotriva pensiilor speciale: un apel la echitate
Într-o lume în care justiția ar trebui să fie un bastion al echilibrului și al corectitudinii, Ilie Bolojan ridică o întrebare care răsună ca un ecou al nemulțumirii colective: cum putem accepta pensionarea magistraților la vârsta de 47 sau 50 de ani, când experiența lor profesională atinge apogeul? Această problemă nu este doar una de cifre sau de calcule reci, ci o chestiune de încredere în sistemul care ar trebui să ne protejeze drepturile.
Bolojan subliniază că nu este vorba doar despre pensii disproporționate în raport cu anii de muncă, ci despre calitatea actului de justiție. Sentințele predictibile, bazate pe spețe similare, sunt fundamentul unui sistem juridic sănătos. Însă, cum putem avea încredere într-un sistem în care cei mai experimentați profesioniști se retrag prematur, lăsând un gol imposibil de umplut?
Un proiect de lege care schimbă regulile jocului
Într-un gest de curaj politic, liderii coaliției de guvernare au propus un proiect de lege care ar putea rescrie regulile pentru pensionarea magistraților. Începând cu 2026, vârsta minimă de pensionare ar urma să fie de 48 de ani, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcții juridice. Mai mult, până în 2045, vârsta de pensionare ar trebui să atingă pragul de 65 de ani. Este un pas spre normalitate, dar și o provocare pentru un sistem care a fost mult timp încremenit în privilegii.
Bolojan atrage atenția asupra diferenței dintre ajustarea valorii pensiilor și modificarea vârstei de pensionare. Este un apel la rațiune, o încercare de a aduce echilibru într-un domeniu în care dezechilibrele au devenit regula.
Un semnal de alarmă pentru viitor
Declarațiile lui Ilie Bolojan nu sunt doar critici, ci și un apel la acțiune. Ele reflectă o viziune în care experiența și maturitatea profesională sunt valorificate, nu irosite. Într-o societate care se confruntă cu provocări economice și sociale, fiecare decizie contează. Fiecare reformă poate fi o piatră de temelie sau o povară suplimentară.
În final, rămâne întrebarea: suntem pregătiți să renunțăm la privilegii în favoarea echității? Sau vom continua să ne complacem într-un sistem care favorizează puțini în detrimentul multora?
