Un destin frânt sub liniile de înaltă tensiune
Într-o zi de noiembrie, în anul 2018, un tanc militar a devenit scena unei tragedii în Gara Alba Iulia. Plutonierul Alexandru Orosz, un tânăr de doar 33 de ani, și-a pierdut viața într-un mod brutal, electrocutat de liniile de înaltă tensiune. Vehiculul militar, adus pentru parada de Ziua Națională, a fost martor mut al unui destin curmat prea devreme. O antenă ridicată spre cer a atins firele electrice, iar viața militarului s-a stins într-o clipă, lăsând în urmă întrebări fără răspuns și o familie îndurerată.
Șase ani de tăcere și incertitudine
Dosarul acestui caz pare să fie prins într-un labirint al neputinței. Judecătoria Alba Iulia a întors de două ori investigația la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, iar timpul, nemilos, apropie acest dosar de prescriere. Familia militarului, sfâșiată de durere, a contestat ordonanțele de clasare, acuzând un angajat al CFR că ar fi transmis informații greșite despre starea liniei electrice. Cu toate acestea, procurorii au concluzionat că vina nu aparține personalului stației de cale ferată, ci altor factori încă neelucidați.
Un joc al responsabilităților
Într-un dans al acuzațiilor și al scuzelor, procurorii au decis să retrimită dosarul la Parchetul Militar din Cluj-Napoca. Acolo, alți doi suspecți militari sunt vizați, dar adevărul rămâne ascuns sub straturi de ambiguitate. Cine poartă, cu adevărat, povara acestei tragedii? Este vina unui sistem care se mișcă lent, a unei erori umane sau a unei neglijențe colective?
Un tanc, o antenă și un vis spulberat
Imaginea unui tanc, simbol al forței și al protecției, devine acum un memento al fragilității umane. Alexandru Orosz nu mai este, dar amintirea lui rămâne vie în inimile celor care l-au cunoscut. În timp ce dosarul său se zbate între instanțe, familia sa așteaptă, cu sufletul greu, un răspuns care să le aducă măcar o fărâmă de dreptate.
Un sistem care bate pasul pe loc
Șase ani de cercetări fără un rezultat concret ridică întrebări despre eficiența și responsabilitatea instituțiilor implicate. Este timpul un aliat al adevărului sau un dușman care șterge urmele vinovăției? În acest caz, timpul pare să fie un inamic, iar justiția, o promisiune încălcată.
Un apel la memorie și reflecție
Tragedia din Gara Alba Iulia nu este doar povestea unui militar căzut, ci și un simbol al luptei pentru adevăr într-un sistem care pare să ignore suferința umană. În timp ce liniile electrice continuă să vibreze deasupra șinelor, întrebările rămân suspendate, așteptând un răspuns care poate nu va veni niciodată.
